Dilema

Plutim intr-o mare desartaciune si ne afundam tot mai mult in abisul deznadejdii. De ce trebuie sa ne pese? Suferim la fiecare cuvintel dur care ne este rostit. Plecam capul. Totul iti pare de neinteles.Furie.Minciuni.Nepasare. Cearta.Amandoi ridica tonul.Promisiuni.Tacere.Despartire.Ne iubim.Se iubesc.Iubeste.Iubire.Iubit.Iubita.

Daca se spune ca dragostea este cel mai presus sentiment, de ce nu e ea perfecta?

Atunci cand va certati mintea ta refuza sa auda, chipul lui ramane incadrat intr-un televizior dat pe ,,mute”. Nu auzi ce spune, totul e in ceata iar televizorul pare ca nu vrea sa te asculte si sa-si dea vomul cat mai tare. Totul e din ce mai aproape, fiecare lacrima, fiecare repros, fiecare cuvant spus…Decizi sa astepti , sa astepti sa vezi schimbarea poate va fi ca inainte? Perioada proasta iti zici…dar totul e o dilema.

Cert e ca fiecare scapa de dilema asa cum poate.Unii aleg calea cea mai drastica: despartirea…altii prefera sa astepte sa-si traiasca povestea, pagina dupa pagina si sa astepte sfarsitul ei oricare ar fi acela.

Tu cum scapi de dilema?

Pisica neagra

Nu vedem ca e in fata noastra, nu vedem ca ne priveste din umbra, nu vedem ca sta si asteapta ca noi sa-i acordam ocazia sa ne zambeasca si sa ne ajute. E chiar langa tine. Priveste-l. Da-i ocazia sa te imbratiseze si sa mearga alaturi de tine pana la capat. Dar la care capat? Oare fiecare din noi  isi urmeaza drumul pana la capat?

Unii din noi tindem sa credem ca viata ne e presarata numai de obstacole pe care nu le putem dapasi si ca nu vom putea niciodata sa fim cu adevarat fericiti si impliniti.De ce nu vedem partea buna a lucrurilor?Partea buna a drumului? De ce ne lovim de ,,pisicile negre” care ne ies in cale? Ghinionul este des asociat cu pisica neagra, superstitii prostesti care te fac sa te gandesti mereu ca ceva rau urmeaza sa ti se intample, dar ar trebui sa uitam de lucrurile astea marunte si insemnificative, sa mergem pe un drum presarat de noi insine cu noroc.Nu uita ca norocul te priveste din umbra si asteapta ocazia perfecta sa apara; se afla in fiecare si depinde numai de noi cum reusim sa profitam de sansele pe care viata ni le ofera.De ce sa ne incarcam cu lucruri negative?De ce sa nu privim partea buna a vietii?  Zambind aratam lumii bucuriile  ce se ascund inauntrul nostru,  scoatem la iveala  fata care nu crede ca ,,pisica neagra”  exista.

Spiritul national apus

De multe ori ne dorim sa nu existam sau pur si simplu sa disparem din tara asta, sa ajugem intr-una  frumoasa unde sa curga numai lapte si miere… dar nu exista un astfel de fairyland. Tari in care putem sa ne gasim adapost si unde sa nu domine prostia la fieacare colt de strada, sa nu fie mitocanie si atata violenta EXISTA, dar noi inca speram intr-o minune.Tara noastra draga nu este niciodata pregatita si nu va fi prea curand. Mereu vor aparea noi si noi obstacole care vor pune piedici Romaniei in calea dezvoltarii totale.Eu una am renuntat demult la ideea ca Romania va putea sa ajunga la un nivel  inalt unde  sa nu existe coruptie, oameni nedemni care injura la tot pasul, ,,crestini” care merg la biserica numai de Inviere si uita tot restul anului de tot ceea ce ar trebui sa faca.

Cazul Moldovei ne demonstreaza ca suntem mici si slabi si neinsemnati in aceasta lume mare careia nu-i pasa de ceea ce se intampla in afara ei. Chiar daca facem parte din NATO si UE nu ne ajuta, nu ne putem ajuta fratii de sange pentru ca nu avem nicio influenta…am pierdut acele teritori pentru totdeauna. Nu are cum sa nu te sensibilizeze situatia tinerilor de acolo si a oamenilor care indemnati de spiritul revolutionar incearca sa faca ceva ca sa le FIE mai bine.Cantand ,,Desteapta-te romane!” si scandand:,,Romania nu uita Basarabia e a ta” tinerii au incercat sa traga un semnal de alarma si sa faca cunoscuta problema lor in tara vecina care le este de fapt si de drept tara-mama…

Multi romani nici nu stiu prin ce trec tinerii de acolo pentru  ca televiziunile vuiesc de cazul ,,Gigi”, televiziuni carora le pasa mai mult de ratingul pe care il vor obtine decat de spiritul national .Chiar daca nu avem ce sa facem in cazul lor am putea macar sa fim cu sufletul alaturi de ei si sa le facem cunoscuta problema in Europa prin intermediul radiourilor si a televiziounilor.Asa cum toata lumea stie de necazurile pe care le fac rromi in Italia asa ar trebui sa se stie de ceea ce se intampla acolo si dorinta tinerilor.In ultimele zile politia a trecut la arestarea liderilor punandu-le in spate acuzatii care mai de care, alti tineri sunt ridicati din scoli pe baza imaginilor difuzate de televiziuni si luati la sectie pentru a fi interogati.Nu numai tinerii au fost luati  de catre politisti dar si jurnalistii trimisi de la Bucuresti pentru a transmite; relatarile acestora ne prezinta o Moldova socialista care aminteste de vremurile trecute care faceau din Romania o tara a cenzurii.

Spiritul national apune si indiferenta oamenilor ma doare …

Povestea ei…

Stateam inghesuita in fundul unui dulap din camera bunicii.Din cand in cand mai vedeam razele de lumina ce patrundeau prin crapaturi si ma faceau sa ma simt din nou stralucitoare ca in singura zi cand am fost folosita.Ce mai zi!Era inceputul primaverii,   1 martie, natura era adusa la viata pas cu pas ,floare dupa floare isi facea simtita prezenta,mireasma te amortea si simteai ca traiesti intr-o lume diferita, de vis.Ce mult imi placea primavara dar acum nu mai pot sa ma bucur de tot ceea ce natura are sa-mi dea caci sunt inchisa aici pentru eternitate.Eternitate ce profund suna… dar sa va spun mai exact cum am ajuns aici:

,,Prietena mea cea mai buna ma intalnise intr-un magazinas intunecat si prafuit de pe str Lipscani uitat parca de lume, unde imi petreceam tot timpul printre materiale,voaluri,manechine, si o multime de rochii.Privirea ei m-a inghetat.Avea niste ochi albastrii azur din care parca izvorau valurile marii.De cum m-a vazut mi-a zambit si ne-am imprietenit pe loc.Observam in fiecare gest al ei ceva diferit,avea o energie nemaipomenita si  multe lucruri interesante de spus.Dupa doar o jumatate de ora am plecat impreuna la  casa acesteia unde avea sa ma invite la nunta ei care avea loc chiar in acea zi.Am ramas muta de uimire.Nimic nu m-a facut mai fericita.Am incercat sa par dezinvolta pe toata durata zilei.Eram imaculata si frumoasa.Lumea ma admira si simteam ca sunt in centrul atentiei.Mireasa imi zambea si continua sa danseze impreuna cu cel ce tocmai ii devenise sot. Erau un cuplu complementar.El era inalt de statura, bine facut ,cu un par blond buclat ,mereu ingadurat dar sigur pe sine; ea in schimb mereu cu zambetul pe buze, scunda la stat, cu un par lung-roscat ca sangele ce imi curge prin vine.Se vedea ca se iubesc si ca nu au nimic de ascuns unul fata de altul, isi arucau priviri pe ascuns atunci cand erau prinsi in conversatii lungi cu rudele indepartate, se motaiau si nimic nu parea ca le sta in cale in drumul spre fericire.

Fusese o nunta simpla asa cum dorise ea.Luna de miere aveau sa si-o petreaca pe crestele, muntilor Retezat  aproape de statiunea Baile Herculane.Acolo se cunoscusera si isi dadusera primul lor sarut.Pe atunci aveau numai 16 ani, si vedeau viata cu alti ochi, nici nu isi imaginau ca peste aproape 10 ani aveau sa-si spuna ,,da” in fata ofiterului Starii Civile.Ea era o fire romantica si sportiva iar el o iubea asa cum era.Cele 2 saptamani petrecute la munte i-au facut sa-si dea seama ca sunt facuti unul pentru altul.

Eu ramasesem nemiscata si nici nu indrazneam sa ma ridic in capul oaselor.Acolo unde ma lasase ea, pe pat stateam si ma uitam in tavanul camerei vopsit in albastru pal care ma ametea si nu ma puteam concentra la nimic altceva.Numaram minutele ,orelele,zilele pana cand aveau sa vina cei doi.Noaptea muream de spaima nu puteam sa dorm sa visez asa cum faceam de obicei, povesti de groaza imi veneau in minte, aveam impresia ca in orice moment fiinte extratereste  aveau sa intre pe geam si sa ma omoare. Ziua tineam ochii strans inchisi, imi era frica sa simt lumina.De ce ?De ce nu mai veneau odata?

Ziua sosirii lor nu a fost mai fericita pentru mine.Am fost aruncata in dulapul asta vechi de unde va si scriu…Mi-a fost dat sa mai vad lumina si tot ceea ce mie imi era drag atunci cand  am fost spalata.

Ma simteam din nou fericita si vroiam sa ma desprind din stransoarea sarmelor si sa cobor lin pana la parter.Vroiam sa ma simt libera, vroiam sa am din nou viata de dinainte, atunci cand stateam in magazinasul de pe Lipscani si faceam parte din colectia ce mereu era expusa afara in vitrina.Dar vad ca oamenii s-au schimbat, moda s-a schimbat, o vecina de ‘’sarma” mi-a spus ca sunt demodata ca, degeaba incerc sa scap ca oricum nu ma primeste nimeni inapoi.Oare cat timp am fost captiva? De ce noi rochiile de mireasa nu putem sa ne bucuram de viata decat pentru o singura zi, apoi suntem aruncate in cel mai ascuns dulap si uitate acolo pentru eternitate?’

Lacrimi

Deschid ochii.Pupilele mi se dilata. Imi vad reflexia in oglinda si verdele crud al ochilor mei, in razele de lumina ce patrund jucause pe ferastruica din dos.Pe fundal se aud pui de randunica care ciripesc in asteptarea mamei lor.Ma aflu la tara.Intreg chipul imi e inundat de lumina ca o aureola.Ridic mana spre cea mai apropriata raza de lumina  sperand poate,sa iau putin din stralucirea ei naucitoare dar rapid, ma retrag timid  neindrazdind sa distrug acea unda de  pefectiune.Tristetea mi se citeste pe chip.Nu vreau sa continui sa visez.Apa incepe sa curga furioasa de pe conducte.Sunetul se raspandeste cu rapiditate in toata incaperea.Cu ambele maini imi umezesc fata  palida.Inca nu m-am trezit.

Nimic nu ma face sa ma simt mai bine.Nimic nu ma face sa uit intamplarile din ultimele zile.Curentul sufla pe sub usa deschisa de la baie.Desculta simt fiecare fior ce imi strabate corpul. Ma privesc iar in oglinda. Lacrimi calde imi uda fata. Nu ma pot opri. Ma simt ca in urma cu multi ani cand eram un copil si plangeam pentru fiecare cazatura nemaiputand sa ma opresc . Acum durerile fizice s-au transformat in dureri sufletesti. Crestem si ne maturizam dar nu uitam ca undeva in adancul sufletului ramanem copii.

Incerc sa ma linistesc si sa privesc din nou razele calde de lumina. Ochiul cauta dar nu gaseste. Razele deja au disparut. Soarele se ascunde dupa dealuri. Se insereaza. Ma plimb din camera in camera incercand sa-mi gasesc un coltisor in care sa citesc si sa nu ma mai gandesc la intamplarile prin care am trecut recent.Telefonul suna intrerupand linistea ca de mormant.Raspund.La capatul firului nu se aude nimic,decat o respiratie care ma duce cu gandul la cineva cunoscut.Cine sa fie?

Cra-Cra…

Stau in statie de 10  minute.E ora 17:59. Autobuzul nu mai vine.Ma uit in jur  magazine,fum de tigara,miros de cafea de dozator,o catea latra la fiecare trecator,copiii ies de la scoala,frigul isi face simtita prezenta cu fiecare minut ce trece iar vantul sufla rece ,,ranile ma dor”…ma simt ca intr-o zi de toamna tarzie desi suntem in a douazeci si treia zi a lunii martie.Totul in jurul meu e gri si ponosit dar aceasta imagine bacoviana dispare odata cu venirea autobuzului care inunda cu lumina locul.Lumea se imbulzeste sa intre si sa ocupe loc in autobuz.Astept sa intre toti , ma strecor si ma postez lipita de un geam astfel incat sa pot zbura cu privirea pe ferestra, furata de peisajele si oamenii pe langa care voi trece pana la destinatie.

Dicutiile obisnuite in jurul meu incep.O tanti poveste cum ca,cumnata din partea unchiului ei care e casatorita cu verisorul de-al doilea al lui Militaru se afla in spital internata.Apoi scoate mobilul si il suna pe sotul femeii internate:,,Iar bausi?? Trecui pe la sotie-ta…Cum ma, sa nu fi beat???….”aceasta frantura de conversatie mi-a fost de ajuns …Desi rupta de realitate, cu capul mereu pe fereasta ,aud povesti care mai de care spuse din dorinta oamenilor de a comunica si de a-si impartasii suferintele unor necunoscuti sau din simplul fapt ca au nevoie de atentie.

Intorc capul spre fereastra si ma las purtata pe langa piata Chiriac,strada Caracal, parcul Romanescu desupra caruia stoluri mari de ciori zboara val-vartej ca niste picaturi negre de ploaie ce acopera cerul in negru …Vederea ciorilor ma sperie, ma face sa ma gandesc din nou la toamna si melancolie,ciorile  se fac din ce in ce mai multe iar in lumina asfinitului par ca planuiesc asedierea orasului pe care il domina.Oare prevestesc ele ceva rau?Oare sunt singura care vede ?Oamenii din jurul meu isi vad de drum linistiti cufundandu-se in gandurile lor nepasandu-le de advertismetul pe care ciorile ni-l dau ca pe un ultimatum.

Autobuzul opreste.Cobor.Vantul imi rascoleste parul.Vederea imi e obstructionata.Nu mai vad.Cu greu reusesc sa imi prind parul si sa merg mai departe.De-abia respir.Simt praful inecacios pana in plamani.Nu vreau decat sa ajung intr-un loc cald si sa privesc din nou pe fereastra si sa aud din departare cra-cra!

NOU! Youth Press Project: Adina Vălean cheamă 20 de tinere la Bruxelles

Am tinut sa anunt persoanele interesate

Adina Vălean invită, cu sprijinul Centrului pentru Jurnalism Independent, un număr de 20 de tinere studente şi eleve de liceu la Bruxelles, în cadrul programului Youth Press Project, care urmăreşte familiarizarea viitorilor specialişti în jurnalism şi comunicare cu instituţiile şi problematica Uniunii Europene.

Vizita va avea loc în perioada 13-15 aprilie 2009, iar participantele vor fi selectate din rândurile studentelor la facultăţile cu profil legat de comunicare şi ale elevelor de liceu care intenţionează continuarea studiilor în domeniul menţionat. Selecţia are loc pe baza a două criterii:

1. o scrisoare de intenţie, care va include două propuneri de subiecte proprii legate de Uniunea Europeană, dintr-o perspectivă atractivă/interesantă pentru tineret.
2. două articole de enciclopedie de minimum 1000 de caractere (incluzând spaţiile) fiecare, referitoare la Uniunea Europeană (persoane, instituţii, alte entităţi, procese politice, istoric etc.), postate pe www.eurospeak.ro, wiki-ul de noţiuni europene girat şi finanţat de Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, grupul euroliberal, prin intermediul Adinei Vălean.

Vizita are un caracter apolitic. Criteriile de selecţie nu au legătură cu valorile vreunui grup din Parlamentul European sau cu vreo altă ideologie. Cele 20 de participante vor beneficia de o expunere generală cu privire la istoricul şi instituţiile Uniunii Europene, întâlniri cu membri ai Parlamentului European, jurnalişti acreditaţi la Bruxelles şi reprezentanţi ai unor grupuri de lobby, în fine, cu Meglena Kuneva, comisar european pentru Consumer Affairs.

Tinerele dornice de a participa la Youth Press Project se vor putea înscrie în concurs prin trimiterea scrisorilor de intenţie şi a articolelor postate pe Eurospeak.ro la adresa de e-mail concurs@eurospeak.ro, între datele de 16 şi 30 martie. Contribuţiile vor fi evaluate de un juriu compus din Adina Vălean (ALDE), Ioana Avădani (CJI) şi Iulian Comanescu (Comanescu). Detalii cu privire la participare în regulamentul concursului, ce poate fi accesat la Regulament_Youth_Press_Project. Youth Press Project este un program care nu se rezumă doar la tinerele din România. Cele 20 de românce invitate la Bruxelles de Adina Vălean, cu sprijinul CJI, vor avea ocazia de a se întâlni cu tinere din Danemarca, Germania şi Marea Britanie, care participă şi ele la program. Youth Press Project are loc cu girul a patru europarlamentari: Karin Riis Jorgensen (Danemarca), Silvana Koch-Mehrin (Germania), Diana Wallis (Marea Britanie), Adina Vălean (România).

Succes!

Emotiile

Ai avut de multe ori pielea de gaina? Ai simtit cum iti fuge pamantul de sub picioare? Ai simtit cum fiecare particica a pielii fetei tale se inroseste si glandele sudoripare isi varsa domol secretiile pe frunte inecandu-ti cuvintele si parca facandu-te sa te simti pentru o clipa mic  intre niste pereti care se maresc treptat depasind tavanul ? In momentele cele mai importante din viata noastra emotile ne insotesc fiindu-ne cateodata un partener placut sau neplacut.La unii din noi ele sunt construtive si te ajuta sa te autodepasesti dar uneori emotiile te acapareaza si nu te lasa sa te manifesti in conditii normale facandu-te sa te deconectezi.

Emotiile te iau pe nepregatite fie ca e vorba despre o intalnirea cu baiatul /fata care iti place , un dicurs, o lucrare la care ai invatat dar ai impresia ca ai uitat tot ,o emisiune, o aparatie in fata unui numar cat mai mare de oameni ,un interviu,un examen,cand incerci o rochie noua,cand spui Te iubesc ,la medic,cand minti,cand inseli sunt peste tot.Nimic in lumea asta nu e intamplator totul e facut ca sa ne fie mai usor sau mai greu; urmand astfel sa incerci sa depasesti momentul si sa te formezi ca persoana , ca om.Noi oamenii traim, auzim ,vedem ,percepem toate aceste simturi care implica emotiile definite de pshihologici ca fiind procese afective complexe care beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si intelectualizare.

Emotiile pot fi redate sau exprimate in creatiile plastice,literare,regizorale si muzicale.Cand un artist simte  el creaza si isi pune in practica ideile.Fie ca foloseste pensula ,stiloul,camera de filmat sau notele muzicale artistul reda in cuvinte, tablouri,imagini sau melodii sentimente profunde ,idei marete ,stari de spirit care te emotioneaza ,dar aceste emotii sunt pozitive te fac sa privesti lumea cu alti ochi si poate iti fac ziua mai buna sau pur si simplu iti aduc un zambet pe fata.Pe de alta parte pot exista si creatii artistice care te intristeaza uneori pana la lacrimi ,si iti exprima emotii care poate nici nu te asteptai sa le traiesti doar privind citind sau ascultand.

Interview with myself

Cum te cheama?Cati ani ai?Spune-mi ceva despre tine:)

Ma numesc Nedelcu Teodora si sunt in cls a Xa la Colegiul National ,,Fratii Buzesti”din Craiova ,am aproape 17 ani (o sa implinesc pe 28 aprilie),prietenii imi spun Teo.Sunt o persoana deschisa si sensibila si incerc sa ii inteleg pe cei din jur si sa ma pun in pielea lor judecand situatiile pe care le traiesc la un moment dat.Nu-mi imi place falsitatea , egoismul(desi noi oamenii avem implantat in corp acest mic “virus”), dorinta oamenilor de a barfi si a-si face rau unii altora pentru bani, faima ,putere etc..Urasc manelele ,cocalarii,pitipoancele cu geci de piele neagra…desi daca stau bine sa ma gandesc sunt si ei oameni dar se poarta ca niste… cum sa zic ca… animalele?Trec de la manele la muzica cu adevarat buna si una care mie imi place: muzica rock, dar si un pic folk:).Imi plac mult dulciurile si sa zambesc mereu chiar si in zilele mai putin bune… si am uitat sa zic ca sunt optimista si cred ca fiecare din noi poate sa isi imbunatateasca viata doar gandind pozitiv

De ce ti-ai facut un blog?

Inca nu stiu exact …am avut un impuls :-j probabil sunt influentata si de un curs de jurnalism pe care il urmez ,sper sa-mi dezvolt abilitatea de a scrie compuneri, povesti sau orice altceva ce ma inspira la un moment dat:)

Ce putem vedea pe blogul tau?

Pai in primul rand puteti vedea articole ,poze(facute de mine sau nu),desenele mele , bancuri si lucruri care mie mi se par interesante si lucruri care sper sa va ajute some day…:)

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!